Rumano

Danut Andrei Paraschivoiu 2º bachillerato

Desde que llevo viviendo en España como rumano, mi vida se ha ido moviendo entre dos culturas diferentes, una que llevo dentro de mí y otra a la que me he ido acostumbrando con los años. Volviendo al pasado, contaré mi experiencia vivida desde que llegué aquí hasta el presente.

Decembrie 2008. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri, vântul rece ce-mi provoca frisoane, imaginea clădirilor, a străzilor, ce-mi arătau clar că mă găseam într-un loc diferit decât de cel pe care îl trăisem înainte, de la nașterea mea până la șapte ani. Eu nu înțelegeam nimic, eram atât de mic încât nu știam de ce lăsăm totul bun, de până acum, pentru o nouă țară.

Sa mă obișnuiesc, pentru mine, a fost ușor. Nici măcar nu am avut timp sa mă obișnuiesc cu viața în țara mea. Ca toți copiii români, limba este ușor de învățat, probabil datorită numeroaselor sale asemănări cu limba română, deși părinții mei nu ar spune la fel. Poate ceea ce i-a surprins cel mai mult a fost modul în care acești oameni, spanioli, se adresează reciproc. Să te adresezi unui profesor pe numele lui propriu, să vorbești cu șeful tău ocazional, să folosești atât de mult contact fizic chiar și printre simpli cunoscuți… În fiecare vară când merg în România încerc să fiu atent la tonul vocii oamenilor pentru a vedea dacă vorbesc la fel de tare ca spaniolii. Cu privire la mâncare, eu și părinții mei, cu siguranța ca și toți românii care locuiesc aici, continuăm să ne bucurăm de mâncarea noastră tradițională, adăugând uneori câteva feluri de mâncare tipice din Spania, precum jamon serrano s-au omleta de cartofi. Dar mămăliga, sarmalele, cozonacul, printre alte mâncăruri, sunt atât de bune încât o persoană se bucură de ele indiferent de țara în care se află. Sărbătorile spaniole sunt un alt subiect curios, în special San Fermin, în Pamplona. Cum se spune aici, “es todo un temazo” să vezi oamenii alergând în fața taurilor și încercând să nu fie împunși de coarnele lor.

De-a lungul anilor de când sunt aici mi-am făcut mulți prieteni, uni străini și alți spanioli, de asemenea am întâlnit puțini români. Părinții mei au avut mai multe dificultăți decât mine pentru a se adapta și de asemenea unui nou mod de viață, dar eu nu am avut probleme, m-am simțit întâmpinat de oameni, am avut succes în cariera academică și țin legătura cu familia, vorbind des la telefon.

În concluzie, viața mea în Spania, ca străin, de când aveam șapte ani nu a fost dificilă. Trăind între două culturi diferite, acest lucru a condus la pierderea la o mulțime de obiceiuri proprii și cunoștințe despre istoria și cultura țării mele pe cât mi-aș fi dorit. Chiar și-așa, învățând despre cultura spaniolă a fost o experiență, și din punct de vedere economic, viața mea ar fi fost mai rea dacă aș fi rămas să trăiesc în micul meu oraș din România.